Miere de mana

miere de mana
miere  de mana

Miere de mana, desi are o culoare mai inchisa si  un aspect mai putin “comercial” (exceptia este cea de molid care  dupa extragere bate in galben deschis)  are o valoare deosebita, pentru consumul uman continand multa inhibina (un bactericid foarte puternic) si saruri minerale (este de pana la 20 de ori mai bogata in saruri minerale decat mierea florala). Terapeutic, calciul si magneziul prezenta cel mai mare interes terapeutic intrucat organismul uman asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin administrarea sintetica. Are o aciditate cuprinsa intre 6 si 8, mai mica decat la alte soiuri in general. Apicultorii o pun pe aceiasi pozitie cu mierea de salcam, dar din cauza cristalizarii mai rapide este si evitata mai mult.
Dupa arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid, artar, alun, etc. Secretia manei e conditionata de o serie de factori printre care cei mai importanti sunt:

  • factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecarei specii de insecte ce produc mana;
  • factorii externi: factorii meteorologici, solul, expunerea catre Soare, altitudinea etc.
  • factorii biotici: pradatori, daunatori si paraziti.

[GARD align="left"]

Pradatorii (veveritele, ghionoaiele, ciocanitoarele, pitigoii, sticletii, viespile, mustele etc.) decimeaza lachnidele in toate stadiile de existenta. Pe langa acesti aprigi dusmani, insectele producatoare de mana au si prietenii lor: furnicile de padure – care le protejeaza si le stimuleaza secretia de mana.

O miere de mana

provine din aceeasi sursa cu cea extraflorala, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegatoare aduna aceste resturi, insa pierd foarte multa energie la un asemenea cules si sunt mai uzate decat cele care culeg nectar de flori. Pe langa faptul ca aceasta o miere de mana nu este recomandata pentru iernare deoarece provoaca intoxicatii grave, degenerescenta si necroza, sunt cazuri cand, chiar pe timpul verii poate provoca multe neajunsuri. Atunci cand mana contine zaharuri neasimilabile si mai ales in anii secetosi, cand albinele sunt lipsite de pastura, albinele se pot intoxica datorita consumului sporit de miere de mana. Exceptie face mierea de mana de conifere, care contine procente ridicate de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obisnuite sa consume o astfel de hrana chiar si iarna. Miere de mana contine inhibina, substanta cu o puternica actiune bactericida, iar procentul redus de glucoza si bogatia in dextrine si substante minerale o tin ani de zile in stare lichida. Totusi, uneori, este atat de vascoasa, incat nici nu mai poate fi extrasa din celule decat prin topirea fagurilor in cuptor, deasupra unor gratare, ori prin inmuiere cu apa calda si intercalarea intre acesti faguri a unor faguri goi gata claditi. Albinele iau din celule aceasta miere diluata si o intind in fagurii goi, dupa care acestia se scot si se extrag.

Apicultorul ce produce miere de mana, trebuie sa fie mai atent la familiile de albine ce le pastoreste.

Acest articol a fost publicat în sorturi de miere și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Miere de mana

  1. Pingback: Miere de salcie | miere de albine

  2. Pingback: Miere de pin | Miere de albine si produse apicole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>